În această pagină se află un index al diferitelor categorii de software care sunt adesea menţionate în discuţiile privind software-ul liber. Sunt explicate aici care categorii se suprapun sau sunt incluse în alte categorii.
Alte texte de interes | "Software liber" | "Software open source" | "Software în domeniul public" | "Software sub incidenţa copyleft-ului" | "Software liber în afara copyleft-ului" | "Software sub incidenţa GPL" | "Sistemul GNU" | "Programele GNU" | "Software GNU" | "Software semi-liber" | "Software privat" | "Shareware" | "Freeware" | "Software comercial" | Alte texte de interes
De asemenea citiţi articolul "Termeni vagi sau înşelători şi expresii care ar trebui evitate"
Această diagramă de
Chao-Kuei explică diferitele categorii de software. Imaginea este disponibilă
şi
ca fisier XFig, ca
imagine JPEG (23k) şi ca o imagine
PNG (7k) mărită de 1.5 ori.
Avem de asemenea o listă de traduceri ale noţiunii de "software liber" în diverse alte limbi.
Dacă un program este liber, atunci acesta poate fi inclus într-un sistem de operare ca GNU, sau în versiuni libere ale sistemului GNU/Linux.
Există numeroase căi de a transforma un program într-un program liber - e vorba de aspecte de detaliu, care pot fi soluţionate în mai multe moduri şi care, toate, transformă programul într-unul liber. Unele din aceste variaţii sunt descrise mai jos.
Software-ul liber e caracterizat de libertate, nu de preţ. Dar companiile producătoare de software privat folosesc uneori noţiunea de "free software" (care în engleză înseamnă "software liber", dar şi "software gratuit") pentru a se referi la preţ. Uneori companiile vor să spună că puteţi obţine o copie în formă binară fără a plăti bani; alteori o copie e inclusă pe computerul pe care îl cumpăraţi. Aceste situaţii nu au nimic în comun cu ceea ce noi înţelegem prin "software liber" în cadrul Proiectului GNU.
Din cauza acestei posibile confuzii, când o companie software spune că produsul său este software liber, verificaţi termenii licenţei de utilizare pentru a vedea dacă într-adevăr utilizatorii au toate libertăţile pe care le presupune software-ul liber. Uneori chiar este vorba de software liber; alteori, nu.
Numeroase limbi au cuvinte distincte pentru "liber", (în sensul din "exprimare liberă") şi "liber" (în sensul din "intrare liberă"). Spre exemplu, în română există "liber" şi "gratuit". Engleza are cuvântul "gratis" care se refera fără echivoc la preţ, dar nici un cuvânt care să se refere, fără echivoc, la libertate. Aceasta e o situaţie nefericită, întrucât un asemenea cuvânt ar fi extrem de util.
Software-ul liber este mai fiabil decât software-ul non-liber.
Uneori expresia "în domeniul public" este folosită într-un mod neglijent, pentru a exprima "gratuit" sau "disponibil gratis". Totuşi, "domeniul public" este un termen juridic care înseamnă "în afara copyright-ului". Pentru detalii, recomandăm utilizarea notiunii de "domeniu public" doar cu acest sens, şi sa utilizati alti termeni pentru a exprima alte sensuri.
În cadrul Proiectului GNU, plasăm sub copyleft aproape tot software-ul pe care îl creăm, deoarece scopul nostru este de a da tuturor utilizatorilor libertăţile pe care le sugerează noţiunea de "software liber". Studiaţi pagina Copyleft pentru detalii suplimentare asupra efectelor copyleft-ului şi asupra motivelor pentru care îl folosim.
Copyleft-ul este un concept general; pentru a plasa un program sub incidenţa copyleft-ului, e necesar să utilizaţi un set de termeni şi condiţii de distribuţie. Există mai multe modalităţi de a stipula termenii de distribuţie sub copyleft.
Dacă un program este liber dar se află în afara incidenţei copyleft-ului, atunci unele copii sau versiuni modificate pot să nu fie libere deloc. O companie IT poate compila programul, cu sau fără modificari, şi distribui fişierul executabil ca un produs software privat.
Aceasta situaţie se regăseşte în exemplul sistemului X Window . Consortiul X distribuie X11 sub termeni de utilizare care îl fac software liber în afara copyleft-ului. Daca doriţi, puteţi obţine o copie care conţine aceşti termeni de distribuţie şi care este liberă. Totuşi, există şi versiuni non-libere, şi de asemenea există workstations şi plăci grafice pentru PC-uri pentru care doar versiunile non-libere sunt compatibile. Dacă folosiţi asemenea echipamente hardware, X11 nu este, pentru dumneavoastră, utilizabil ca software liber.
Un sistem de operare similar Unix-ului constă din mai multe programe. Sistemul GNU include tot software-ul GNU, ca şi numeroase alte pachete de distribuţie ca sistemul X Window şi TeX, care nu sunt software GNU.
Noi am dezvoltat şi acumulat componente pentu sistemul GNU încă din 1984; prima lansare a unui "sistem GNU complet" s-a produs în 1996. în 2001, sistemul funcţionează corespunzător, şi se lucrează la includerea în sistem a GNOME şi ppp. Între timp, sistemul GNU/Linux, un derivat al sistemului GNU, care foloseşte kernel Linux, a devenit un uriaş succes.
Din moment ce scopul GNU este libertatea, fiecare component al sistemului GNU trebuie să fie software liber. Nu toate componentele trebuie să se afle sub copyleft, însă; orice formă de software liber este juridic acceptabilă pentru a fi inclusă în sistem dacă îndeplineşte obiectivele noastre. Putem folosi şi chiar folosim software liber în afara copyleft-ului, ca de exemplu sistemul X Window.
Dacă un program este software GNU, noi îl considerăm că este program GNU.
O parte a software-ului GNU este scris de membri ai Fundaţiei pentru Software Liber, dar cea mai mare parte a sa este creată de voluntari. O parte a software-ului donat se află sub copyright-ul Fundaţiei pentru Software Liber; altă parte se află sub copyright-ul creatorilor săi.
Software-ul semi-liber este mult mai bun decât software-ul privat, dar şi el ridică probleme, şi nu putem să-l utilizăm în cadrul unui sistem liber de operare.
Restricţiile impuse prin copyleft sunt menite să protejeze libertăţile esenţiale ale tuturor utilizatorilor. Pentru noi, unica justificare pentru orice restricţii de substanţă asupra utilizării unui program sunt limitarea posibilităţii altora de a adăuga restricţii suplimentare. Folosirea programelor semi-libere e caracterizată de restricţii, exclusiv din motive egoiste.
E cu neputinţă să includem software semi-liber într-un sistem liber de operare. Aceasta pe motiv că termenii de distribuţie pentru sistemul de operare privit ca întreg constau din termenii de distribuţie cumulaţi ai tuturor programelor care îl compun. Includerea unui singur program semi-liber în sistem ar transforma întregul sistem într-unul semi-liber. Sunt două motive pentru care nu dorim să se întâmple aşa ceva:
Fundaţia pentru Software Liber este, ea însăşi, o organizaţie non-comercială, şi din acest motiv avem permisiunea legală de a folosi "intern" un program semi-liber. Dar nu utilizăm asemenea programe, deoarece aceasta ar zădărnici eforturile noastre de a obţine un program pe care l-am putea include în GNU.
Dacă există o activitate care are nevoie de software pentru desfăşurarea ei, până când vom avea un program liber care să îndeplinească acea activitate, sistemul GNU va avea o lacună. Trebuie să spunem voluntarilor "Nu avem încă un program care să îndeplinească această activitate în cadrul GNU, aşa că sperăm că veţi crea unul". Dacă noi am folosi un program semi-liber pentru a îndeplini acea activitate, ne-am pierde credibilitatea şi ar fi diminuată motivaţia voluntarilor de a crea în acest scop un program liber. Aşa că nu folosim asemenea programe.
Fundaţia pentru Software Liber urmează regula potrivit căreia nu putem instala nici un fel de software privat pe computerele noastre, cu excepţia situaţiei temporare în care intenţionăm să creăm o alternativă liberă de program pentru acel produs privat. Cu excepţia acestei situaţii, credem că nu există justificare pentru instalarea unui program privat.
Spre exemplu, am simţit că era justificată instalarea Unix-ului pe computerele noastre în anii '80, deoarece l-am folosit pentru a crea o alternativă liberă la el. Astăzi, când exista sisteme libere de operare, aceasta scuză nu mai este validă; am eliminat toate sistemele non-libere de operare, şi orice computer pe care îl avem trebuie să ruleze sisteme de operare complet libere.
Nu cerem ca utilizatorii GNU, sau suporterii GNU, să respecte cu stricteţe această regulă. Am creat această regulă doar pentru noi. Dar sperăm că vă veţi decide şi dumneavoastră să o urmaţi.
Shareware-ul nu este software liber, şi nici măcar semi-liber. Aceasta, din două motive:
Spre exemplu, GNU Ada e distribuit în conditiile Licentei Generale Publice GNU, şi toate copiile sale sunt libere; dar dezvoltatorii săi vând contracte de suport. Când agenţii lor de vânzări discută cu potenţiali clienţi, uneori clienţii spun "Ne-am simţi mai în siguranţă cu un compiler comercial". Agenţii de vânzări răspund "GNU Ada este un compiler comercial; atâta doar că este software liber."
Din punctul de vedere al Proiectului GNU, accentul cade invers: este mai important că GNU Ada este software liber; dacă este sau nu comercial nu prezintă prea mare importanţă. Totuşi, dezvoltările adiţionale ale GNU Ada care rezultă din caracterul său comercial sunt categoric benefice.
Ajutaţi-ne, deci, să explicăm că este posibil să existe software comercial liber. Puteţi ajuta făcând efortul de a evita să spuneţi "software comercial" când de fapt vreţi să spuneţi "software privat".
Înapoi la indexul GNU.
Vă rugăm trimiteţi nelămuririle şi întrebările referitoare la FSF & GNU la gnu@gnu.org. Există şi alte modalităţi pentru a contacta FSF.
Vă rugăm trimiteţi comentariile asupra acestor pagini web la webmasters@gnu.org, alte întrebări la gnu@gnu.org.
Copyright (C) 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001 Free Software Foundation, Inc., 51 Franklin St, Fifth Floor, Boston, MA 02110, USA
Verbatim copying and distribution of this entire article is permitted în any
medium, provided this notice is preserved.
Reproducerea şi distribuirea acestui articol este permisă pe orice suport, cu
condiţia păstrării acestei note.
Tradus de Octavian Curelea, octav.curelea@avocatnet.ro
Updated: $Date: 2007/02/07 02:35:32 $ $Author: mattl $